Producția industrială a sticlelor de sticlă constă din șase etape principale: dozare, topire, formare, recoacere, post-procesare și inspecție/ambalare. Întregul proces se bazează pe topirea la temperatură ridicată și controlul precis al temperaturii pentru a obține produse finite cu performanțe stabile.
Dozare și topire
Dozarea materiei prime: ingredientul principal este nisipul de cuarț (reprezentând aproximativ 70%), combinat cu sodă, calcar și feldspat. De obicei, se adaugă 20% până la 60% calcin reciclat (sticlă zdrobită) pentru a reduce consumul de energie.
Topire la temperatură înaltă: Amestecul de materie primă este introdus într-un cuptor și încălzit continuu la temperaturi cuprinse între 1.550 de grade și 1.600 de grade timp de peste 24 de ore. Acest lucru transformă materialele într-o sticlă topită uniformă, fără bule, cu agenți de finisare folosiți pentru a elimina orice bule microscopice rămase.
Procese de formare a miezului
Producția modernă în masă se realizează în principal folosind mașini cu secțiune individuală (IS). Cele două metode principale de formare sunt:
Proces de suflare și suflare: O formă preliminară (parison) este suflată într-o matriță goală, apoi este transferată într-o matriță finală și suflată din nou în forma finită. Această metodă este potrivită pentru recipientele cu gât îngust, cum ar fi sticlele pentru băuturi și băuturi alcoolice.
Proces de apăsare și suflare: se folosește un piston pentru a presa paharul într-un paraison (formând gâtul și corpul inițial), care este apoi suflat în forma sa finală. Acest lucru are ca rezultat o grosime mai uniformă a peretelui, făcându-l ideal pentru recipientele cu gură largă, cum ar fi borcanele pentru alimente sau cosmetice.
Pentru aplicații specifice, poate fi utilizat un proces de formare a sticlei tubulare: sticla topită este mai întâi trasă în tuburi de sticlă, care este apoi procesată în sticle. Această metodă este frecvent utilizată pentru utilizări specializate, cum ar fi ambalajele farmaceutice.

